Dupa cel de Al Doilea Razboi
Mondial, urbanizarea a devenit generala in Europa, in vreme ce, dupa 1950,
agricultura europeana a intrat in declin. S-a impus industria urbana, educatia
superioara, productivitatea mare, mecanizarea si scaderea preturilor. Toate
acestea au fost tot atatea motive pentru care oamenii sa abandoneze
preocuperile legate de mediul rural si agricultura
si sa se indrepte spre mediul urban.
Forta de munca din
tarile dezvoltate a fost atrasa de noile industrii care incep sa se dezvolte,
in timp ce pentru industrie si pentru slujbele care necesita munza fizica au
fost din ce in ce mai putini doritori. ln tarile dezvoltate, rata natalitalii a
scazut si anii de scolarizare au devenit din ce in ce mai numerosi. Aceasta
situatie vine in contradictie cu realitatea din tarile mai putin dezvoltate,
unde rata natalittlii este ridicata, dar educatia si investitiile sunt reduse. Dezechilibrul
acesta a dus la o migratie a fortei de munca dinspre tarile mai putin
dezvoltate.
O
mare parte a emigrantilor au venit spre
Europa nordica in cautare de lucru. Dupa 1960, dezvoltarea economica din vestul
Europei a creat multe locuri de munca si a atras muncitori din sudul Europei si
nordul Africii. Pentru prima data in istorie, un numar mare de populatie “de culoare”
a venit in Europa. La inceput,
muncitorii erau in special barbati singuri, dar cu timpul au trebuit sa aleaga
intre a ramane si a-si reuni familiile in tarile occidentale sau a se intoarce
acasa.
Refugiatii
au venit si din est, nu doar din sud. Europenii din est, aflati sub regimul
comunist, au incercat sa scape de opresiunea politica si au fost considerati
pana in 1989 refuugiati politici, primind dreptul de azil politic . In acest timp, insa, cetatenii tarrilor dezvoltate
au devenit tot mai reticenti fata de straini. Sub presiunea xenofobiei si
intolerantei, legislatia privind emigratia a devenit din ce in ce mai restrictiva,
iar emigratia a devenit din ce mai greu de realizat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu