Migraţii umane după ultimul Razboi Mondial - PART II

         Emigratia internalionala a devenit obiect de disputa si conflict atat in interiorul stetelor democratice dezvoltate, cat si in cadrul programelor organizatiile internationale. Intre 1950 si 1990 au avut loc importante migratii umane, directionate in special dinspre tarile slab dezvoltate catre cele dezvoltate. De regula, emigrantii erau, cel putin la inceput, barbati tineri, intre 15 si 34 de ani, fara libertatea de munca in tara de origine.

          Dupa razboi asistam la o importanta migratie a fortei de munca spaniola si italiana catre alte zone ale Europei, in special in Belgia, Olanda si Germania. Din anii ’80, Spania si Italia au incetat sa mai furnizeze emigranti, iar din anii ‘ 90 au devenit tari care primesc forta de munca straina. In 1961, 44% dintre strainii din Belgia erau  italieni, iar intre 1950 si 1970 italienii erau angajati masiv in industria extraactiva si textila din Olanda.

           Tarile din sudul Europei, care furnizau forta de munca pentru alte zone industrializate, au devenit la randul lor zona de emigrare pentru persoane din spatii din afara Europei, suprapopulate si slab dezvoltate economic.

           Turcii au reprezentat si ei o importanta categorie de emigranti. Intre 1955 si 1975, muncitoarii turci au lucrat in Germania sau Olanda. Dupa 1975, acestia au reusit sa se stabileasca definitiv in aceste tari si sa-si intregeasca familii.

           Astfel, in 1980, populatia turca din tarile nordice era reprezentata de tineri sub 18 ani. Numarul total al turcilor stabiliti in afara patriei lor era, in 1988, de 2 milioane. Dintre acestia, 1,5 milioane se stabilisera in Germania.

           Migratia nu a fost un fenomen specific doar tarilor sudice, ci si celor nordice in buna masura. Intre 1946 si 1977, aproximativ 500 000 de finlandezi au emigrat in special in Suedia, iar pana in 1988, 650 000 de irlandezi s-au stabilit in Marea Britanie. lmediat dupa razboi, 10 000 de germani au plecat sa lucreze in Marea Britanie. Marea majoritate erau femei pe post de guvernante.

           Franta a fost una dintre tarile care au primit numerosi emigranti europeni, dar si din nordul Africii. Intre 1955 si 1974, in Franla s-au stabilit aproximativ 4 milioane de straini. Circa 3 milioane dintre acestia erau din Algeria, Maroc si Tunisia.

(in imagine: emigranti islamici in Franta)