Primele migraţii

        De-a lungul istoriei, alegerea rutelor de migratie a fost influentata de tendinta grupurilor de a cauta un mediu similar cu cel din care au plecat, si de existenta barierelor naturale, cum ar fi rauri intinse, mari, deserturi, sau lanturi muntoase. Zonele de stepa, padure, si tundra polara care se intind din Europa Centrala pana in Oceanul Pacific au cauzat migratiile grupurile situate de-a lungul lor. Pe de alta parte, migratiile din regiuni tropicale in zone temperate, sau invers, au fost foarte rare. Suprafetele desertice din Sahara in nordul Africii au separat popoarele africane de cele mediteraneene si au impiedicat difuzia egiptenilor cu alte culturi. Deasemenea muntii Himalaya din sudul Asiei au oprit apropierea de popoarele din India, exceptand granitele sale estice si vestice. Ca o consecinta a acetor piedici, trecatorile sigure din munti si unele stramtori au devenit trasee de migratii traditionale. Peninsula Sinai din nord-estul Egiptului, legata la est de Arabia, unea Africa si Asia; stramtoarea Bosfor lega Europa de Orientul Apropiat; sau valea intinsa dintre Muntii Altay si lantul montan Tian Shan din Asia Centrala asigura traseul prin care popoarele din Asia Centrala au patruns in vest.
Printre consecintele variate ale migratiilor se numara stimularea altor migratii prin inlocuirea unor popoare; micsorarea numarului oamenilor din grupurile migratoare din cauza lipsurilor sau a razboaielor; modificarea trasaturilor fizice prin intrepatrunderea  grupurilor intalnite; sau schimbari in limba, cultura si traditii prin asimilarea culturii altor popoare. Antropologistii si arheologii au urmarit traseele multor migratii preistorice pentru a studia efectele acestora. Trasaturile fizice cum ar fi parul blond al unor popoare din nordul Africii sunt considerate a fi rezultatul unei invazii timpurii in nord. Deasemenea, triburile Navajo si Apache din sud-vestul S.U.A. sunt considerate descendentele unor popoare din nord-vestul Canadei, cu care au o legatura lingvistica. Efectele migratiilor sunt mai ales evidente in America de Nord, Centrala si de Sud unde popoare de origini diferite convietuiesc avand aceeasi cultura.

Frica de emigranţi

      Oamenii migreaza din cauza saraciei, a razboiului sau a persecutiilor. Ei pot fi mutati fortat, deportati sau expediati impotriva vointei lor. Multi altii s-au mutat doar pentru ca au crezut si au sperat ca viata va fi un pic mai buna in alta parte.

      Plecarea sau sosirea unor grupuri relativ mari de persoane intr-o perioada relativ scurta de timp a declansat in mod firesc reactii diverse. Uneori, plecarea oamenilor era vazuta ca o mare pierdere (pentru natiune, pentru armata sau pentru taxe), iar alteori sosirea lor era perceputa ca o amenintare.

      Limitandu-ne, pentru moment, la contextul european, se poate spune ca mai multi emigranti, daca nu sunt izolati sistematic pentru o perioada lunga de timp, se contopesc in societatea receptoare. In orice caz, copiii si nepotii lor nu mai sunt priviti ca straini. Pentru o parte a populatiei autohtone existat teama ca noii veniti le vor dilua cultura, le vor strica morala, le vor lua femeile si le vor poci limba. In Evul Mediu, in unele regiuni erau discriminati

catolicii, in alte regiuni erau discriminati protestanlii, in aproape toate erau discriminati evreii.

      Emigrantii au contribuit intotdeauna la dezvoltarea tarilor unde s-au asezat. Ei au adus adesea tehnici noi dintr-o tara in alta, au stimulat comertul si contactele intre diferite regiuni si au contribuit la deschiderea unor noi piete. Emigrantii au adus noi obiceiuri si feluri de mancare, iar in timp unele dintre acestea au fost adoptate de societatea primitoare. 
    De exemplu, pastele si pizza aduse de emigrantii italieni sau obiceiul bradului de Craciun adus de emigrantii germani in Statele Unite au devenit obiceiuri ale societatii au fost apoi exportate in toata lumea. Migrarea inginerilor englezi de la secolului al XlX-lea a dus la raspandirea fotbalului pe continentul european.

     Teama de emigranti a ramas ca o forma a fricii de schimbare, in special de schimbare in cultura. Aceasta este, oricum, intr-o continua schimbare de-a lungul timpului. Culturile, asa cum le cunoagtem noi astazi, sunt rezultatul unor secole de migratii.

Ce presupune migraţia popoarelor?

Migratia umana presupune o miscare permanenta, individuala sau in grup a oamenilor dintr-un teritoriu pe alt teritoriu, dintr-o tara in alta. Astfel de miscari au avut loc inca de la inceputurile istoriei umane si au continuat cu intensitate diferita pana in epoca contemporana. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea a avut loc o accelerare a migratiei umane, iar in secolul al XX-lea s-a produs o crestere fara precedent a fenomenului.

Migratia umana poate fi fortata sau libera. De asemenea, ea poate fi migratie temporara, pentru o perioada limitata de timp, sau migratie definitiva, pentru toata viata. Migratia mai poate fi legala, facuta cu acordul autoritatilor si conform legilor, sau ilegala. 
Exista mai multe motive pentru care oamenii decid sa-si paraseasca locurile natale si aleg sa plece in alte tari: 

• din motive profesionale (gasirea unui loc de munca mai avantajos), 
• din motive politice (ideile lor politice difera de ale autoritatilor), 
• din motive economice (nivelul de trai in tara natala este unul scazut), din cauza persecutiilor (orice tip de discriminare), 
• din cauza pensionarii (multi oameni instariti din tarile nordice se muta dupa retragerea din activitate intr-o tara cu clima mai blanda), 
• din motive sentimentale (simt o apropiere fata de tara respectiva) etc. 

Datorita proportiilor foarte mari pe care le-a luat incepand cu secolul al XX-lea, migratia a inceput sa fie controlata si reglementata prin lege. De obicei, fiecare tara a pus restrictii in ceea ce priveste numarul de emigrant pe care ii poate primi si integra. Aceste masuri sunt luate din dorinta autoritatilor de a nu dezechilibra piata muncii si nivelul de trai din tara gazda deoarece muncitorii emigrant duc la ingreunarea pietei muncii si la ieftinirea fortei de munca. Un alt motiv pentru care unele state au impus restrictii pentru intrarea in stat a emigrantilor este reprezentat de diferentele culturale.