Ce presupune migraţia popoarelor?

Migratia umana presupune o miscare permanenta, individuala sau in grup a oamenilor dintr-un teritoriu pe alt teritoriu, dintr-o tara in alta. Astfel de miscari au avut loc inca de la inceputurile istoriei umane si au continuat cu intensitate diferita pana in epoca contemporana. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea a avut loc o accelerare a migratiei umane, iar in secolul al XX-lea s-a produs o crestere fara precedent a fenomenului.

Migratia umana poate fi fortata sau libera. De asemenea, ea poate fi migratie temporara, pentru o perioada limitata de timp, sau migratie definitiva, pentru toata viata. Migratia mai poate fi legala, facuta cu acordul autoritatilor si conform legilor, sau ilegala. 
Exista mai multe motive pentru care oamenii decid sa-si paraseasca locurile natale si aleg sa plece in alte tari: 

• din motive profesionale (gasirea unui loc de munca mai avantajos), 
• din motive politice (ideile lor politice difera de ale autoritatilor), 
• din motive economice (nivelul de trai in tara natala este unul scazut), din cauza persecutiilor (orice tip de discriminare), 
• din cauza pensionarii (multi oameni instariti din tarile nordice se muta dupa retragerea din activitate intr-o tara cu clima mai blanda), 
• din motive sentimentale (simt o apropiere fata de tara respectiva) etc. 

Datorita proportiilor foarte mari pe care le-a luat incepand cu secolul al XX-lea, migratia a inceput sa fie controlata si reglementata prin lege. De obicei, fiecare tara a pus restrictii in ceea ce priveste numarul de emigrant pe care ii poate primi si integra. Aceste masuri sunt luate din dorinta autoritatilor de a nu dezechilibra piata muncii si nivelul de trai din tara gazda deoarece muncitorii emigrant duc la ingreunarea pietei muncii si la ieftinirea fortei de munca. Un alt motiv pentru care unele state au impus restrictii pentru intrarea in stat a emigrantilor este reprezentat de diferentele culturale.