Oamenii migreaza din
cauza saraciei, a razboiului sau a persecutiilor. Ei pot fi mutati fortat,
deportati sau expediati impotriva vointei lor. Multi altii s-au mutat doar pentru ca au crezut
si au sperat ca viata va fi un pic mai buna in alta parte.
Plecarea sau sosirea
unor grupuri relativ mari de persoane intr-o perioada relativ scurta de timp a declansat
in mod firesc reactii diverse. Uneori, plecarea oamenilor era vazuta ca o mare
pierdere (pentru natiune, pentru armata sau pentru
taxe), iar alteori sosirea lor era perceputa ca o amenintare.
Limitandu-ne, pentru moment,
la contextul european, se poate spune ca mai multi emigranti,
daca nu sunt izolati sistematic pentru o perioada lunga de timp, se contopesc in
societatea receptoare. In orice caz, copiii si nepotii lor nu mai sunt
priviti ca straini. Pentru o parte a populatiei autohtone existat teama ca noii
veniti le vor dilua cultura, le vor strica morala, le vor lua femeile si le vor poci
limba. In Evul
Mediu, in unele regiuni erau discriminati
catolicii, in alte
regiuni erau discriminati protestanlii, in aproape toate erau discriminati evreii.
De exemplu, pastele si pizza aduse de emigrantii italieni sau obiceiul bradului de Craciun adus de emigrantii germani in Statele Unite au devenit obiceiuri ale societatii au fost apoi exportate in toata lumea. Migrarea inginerilor englezi de la secolului al XlX-lea a dus la raspandirea fotbalului pe continentul european.
Teama de emigranti a ramas ca
o forma a fricii de schimbare, in special de schimbare in cultura.
Aceasta este, oricum, intr-o continua schimbare de-a lungul timpului. Culturile, asa cum le cunoagtem
noi astazi, sunt rezultatul unor secole
de migratii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu